zimț (-ți), s. m. – 1. Dinte mare, colț, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de țesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puțin probabilă. – Der. zimța (var. zimț(u)i), vb. (a face zimți, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală. Vezi definitia »

soréț s.m. (reg.) vânt călduț care bate dinspre răsărit. Vezi definitia »

HUHURÉȚ, huhuréți, s. m. (Var.) Huhurez. (cf. huhurez) Vezi definitia »

negóț, negóțuri, s.n. (înv. și pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupații; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăție. 4. numele unui joc de copii. Vezi definitia »

sorocovắț (-véți), s. m. – (Mold., înv.) Monedă de plată de 20 de creițari. – Var. sorcovăț. Rus. sorokovecĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46). Vezi definitia »