Definita cuvantului dracilă
drácilă (drácile), s. f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 și Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai puțin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dracilă
PREROGATÍVĂ s.f. 1. Centurie care își dădea prima votul în condițiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. [< fr. prérogative, cf. lat. praerogativa]. Vezi definitia »
ciorofálă s.f. (reg.) glod, noroi. Vezi definitia »
METÓDICĂ, metodici, s. f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika. Vezi definitia »
FANTÓȘĂ, fantoșe, s. f. (Livr.; adesea fig.) Marionetă. – Din fr. fantoche. Vezi definitia »
CASÁTĂ s. f. înghețată cu fructe mai consistentă și dispusă în straturi. (< it. cassata, fr. cassate) Vezi definitia »