ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință. Vezi definitia »

INIȚÍATIVĂ, inițiative, s.f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ♢ Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi indemnat sau silit de altul. – Din fr. initiative Vezi definitia »

GLUCÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. – Din fr. glucose. Vezi definitia »

șlíngă, șlíngi, s.f. (reg.) porțiune de teren îngustă și lungă. Vezi definitia »

SCINTIGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică a radioactivității unui țesut după introducerea unei substanțe radioactive; scintilogramă. (< fr. scintigramme) Vezi definitia »