Definita cuvantului dric
dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dric
caRACTERISTIC Vezi definitia »
BRAHICATALÉCTIC adj., s.n. (Vers greco-latin) terminat printr-un picior având lipsă două silabe. [< fr. brachycatalectique, cf. gr. brachys – scurt, katalektikos – incomplet]. Vezi definitia »
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. Vezi definitia »
LASTÍC s. n. stofă de lână asemănătoare cu satinul. (< fr., engl. lasting) Vezi definitia »
ENCEFÁLIC, -Ă adj. Al encefalului. [Cf. fr. encéphalique]. Vezi definitia »