Definita cuvantului drîglu
drîglu (-li), s. m. – 1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s. f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenței sale, cf. numele științific și posibil de aici drîglă, s. f. (mîrțoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s. n. (scărmănare, dărăcit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu drîglu
CÚPLU, cupluri, s. n. 1. Pereche formată din persoane (de sex opus). 2. (Fiz.) Sistem compus din două forțe antiparalele. – Din fr. couple. Vezi definitia »
MONOCÍCLU s. n. vehicul cu o singură roată, folosit de acrobați în circuri. (< fr. monocycle) Vezi definitia »
BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle]. Vezi definitia »
PINÁCLU s.n. Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort. [< fr. pinacle, cf. lat. pinna – crenel]. Vezi definitia »
șăipríglu s.n. (reg.) portmoneu. Vezi definitia »