Definita cuvantului druete
druéte (-éți), s. m. Par, bîtă. Origine necunoscută. După Diculescu 482, din gr. δρῦς; Rosetti, II, 116, îl pune în legătură cu alb. dru „lemn”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu druete
poeticéște adv. (înv.) în manieră poetică. Vezi definitia »
FEROELECTRICITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe dielectrice, care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. [< fr. ferro-électricité]. Vezi definitia »
míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280). Vezi definitia »
BUCHERÉȘTE, adv. (Rar) În felul bucherilor, ca bucherii. – Bucher + suf. -ește. Vezi definitia »
CORDIALITÁTE s. f. însușirea de a fi cordial; afecțiune. (< fr. cordialité) Vezi definitia »