Definita cuvantului duce
dúce (dúci), s. m. – Titlu nobiliar. – Var. (înv.) ducă. It. duca (sec. XVII), în parte prin intermediul ngr. δοῦϰας, sl. duka. Forma actuală a fost readaptată lat. dux, -cem. – Der. ducal, adj. (care aparține ducelui); ducat, s. m. (ducat, monedă); ducat, s. n. (ducat, provincie, teritoriu în stăpînirea unui duce); ducesă, s. f. (soția unui duce); archiduce, s. m. (titlu dat prinților din casa imperială a Austriei). Este dublet de la doge, s. m. (titlu purtat de conducătorii politici ai unor vechi republici italiene), din ven. doge.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu duce
directrice s. f. sg. (șc.) directoare de școală sau de liceu. Vezi definitia »
BIERCE [biərs], Ambrose Gwinett (1842-1914), scriitor și ziarist american. Povestiri inspirate din Războiul Civil, vădind predilecția pentru detaliul crud, realist și umorul negru („Povestiri despre soldați și civili”, „Se pot întîmpla asemenea lucruri?”). Vezi definitia »
găurice, găurici s. f. (er., dim.) vagin. Vezi definitia »
TENÁCE adj. 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. [< fr., it. tenace, cf. lat. tenax]. Vezi definitia »
piua zece-zece! expr. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea definitivă a unui joc. Vezi definitia »