Definita cuvantului dud
dud (-uzi), s. m. – Arbore cu fructe mici, cărnoase, albe sau negre (Morus alba, Morus nigra). – Mr. dudă, megl. dud. Tc. dud, dut, per. tud (Miklosich, Türk. El., I, 287; Roesler 591; Șeineanu, II, 161; Lokotsch 2118; Berneker 233), cf. alb., sb. dud.Der. dudă, s. f. (fruct de dud); dudău, s. m. (buruieni bălării), cf. mag. dudva (după Cihac, II, 496 și Löwe 30, rom. provine din mag.), it. duda (Battisti, II, 1399).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dud
SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo. Vezi definitia »
crud (crúdă), adj.1. Nefiert, nefript, necopt. – 2. Verde, necopt. – 3. Fraged, tînăr. – 4. (Înv.) Recent, proaspăt. – 5. Brut, neprelucrat. – 6. Nemilos, neomenos. – Mr., megl. crud. Lat. crūdus (Pușcariu 417; Candrea-Dens., 412; REW 2342; DAR); cf. it., sp. crudo, prov., fr., port. cru.Der. crudac, adj. (fraged); cruzime (var. înv. cruzie), s. f. (înv., copilărie; cruzime, ferocitate); crudătate, s. f. (cruzime), ar putea reprezenta lat. cruditatem, este înv.; cruzătură, s. f. (fruct necopt); crudelitate, s. f. (cruzime; cruditate), care apare o singură dată la Dosoftei, der. neol. din lat. – Din rom. provine săs. krud(ich) „crud”. Vezi definitia »
NUD, -Ă, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fără nici un veșmânt, complet dezbrăcat, gol. ◊ Floare nudă = floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul dintre aceste două elemente. 2. S. n. Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat: spec. reprezentare în artele plastice a omului complet dezbrăcat. 3. Adj. Fără ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fără artificii, fără complicații; simplu; curat, pur. 4. Adj. (În sintagma) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it.nudo. Vezi definitia »
DUD, duzi, s. m. Numele a două specii de arbori cu frunzele lobate asimetric, cu fructe mici, cărnoase, albe (Morus alba) sau negre-roșietice (Morus nigra), cu un gust dulce fad, ale căror frunze constituie hrana viermilor de mătase; agud. – Din tc. dut. Vezi definitia »
BEIDAUD, com. în jud. Tulcea; 1.653 loc. (1991). Importantă cetate fortificată din prima epocă a fierului (sec. 9-7 î. Hr.). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z