Definita cuvantului duios
duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu duios
MOTOCRÓS, motocrosuri, s. n. Cursă de motociclism care se desfășoară pe teren accidentat și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursă care se desfășoară pe apă, cu ambarcații speciale, pe trasee în circuit sau în linie dreaptă; motonautică. – Din fr. moto-cross. Vezi definitia »
EXTRA-MÚROS loc. adv. și adj. în afara orașului, din exterior. (< lat. extra muros, în afara zidurilor) Vezi definitia »
CATOLICÓS, catolicóși s. m. Primat3 al anumitor biserici răsăritene, în special al bisericii armenești și al celei nestoriene. (din gr. târzie katholikós < gr. καθολικός = general, universal) [MW] Vezi definitia »
vânos adj. m., pl. vânași; f. vanoasa, pl. vânoáse Vezi definitia »
BARRÁNCOS s. n. pl. mici văi formate de ape pe flancurile unui con vulcanic. (< sp. barrancos) Vezi definitia »