Definita cuvantului dumica
dumicá (-c, -át), vb. – A sfărîma, a fărîmița, a tăia în bucățele. – Mr. dińic, dińicari. Lat. *dēmῑcāre, de la mῑca „bucățică”, cf. mică (Pușcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greșește propunînd lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat în sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formația paralelă din fr. émittier ‹ mie ‹ lat. mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikát, mag. domika „terci”; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (cf. Scriban). – Der. dumicat, s. m. (fărîmă; îmbucătură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dumica
ciuflicá, ciuflíc, vb. I (reg.) a azvârli. Vezi definitia »
CALCÁ vb. I. v. calchia. Vezi definitia »
țuvlicá, pers. 3 sg. țuvlică, vb. I (reg.) a guița. Vezi definitia »
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică Vezi definitia »
TRANSLOCÁ, translóc, vb. I. Tranz. (Livr.) A muta (1). – Din translocație (derivat regresiv). Vezi definitia »