Definita cuvantului dur
dur (dúră), adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s. f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s. f. (trăinicie, rezistență); durată, s. f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dur
SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; Fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., scr. sur. Vezi definitia »
PELÚR adj. invar. Hârtie pelur (și s.n.) = Hârtie foarte subțire și ușor transparentă, folosită mai ales la mașina de scris; hârtie-foiță. [< fr. pelure]. Vezi definitia »
șpur2, s.n. (reg.) capătul fusului de la crângul morii de apă. Vezi definitia »
NÓUR s. m. v. nor. Vezi definitia »
BRANHIOZÁUR s. m. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. (< fr. branchiosaurus) Vezi definitia »