Definita cuvantului dur
dur (dúră), adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s. f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s. f. (trăinicie, rezistență); durată, s. f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dur
a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180º. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc. Vezi definitia »
silúr (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută. Vezi definitia »
SEMIDÚR, -Ă adj. (anat.) țesut ~ = țesut cu o duritate medie. (< semi- + dur) Vezi definitia »
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv). Vezi definitia »
PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z