Definita cuvantului durea
dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s. f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s. f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu durea
abrevierea de prost gust a unui om inteligent jucator d hochei Vezi definitia »
óptâșpelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optâșpea) Vezi definitia »
ÎNTREVEDEÁ, întrevắd, vb. II. Tranz. A întrezări. ♦ Fig. A vedea în perspectiva timpului, a prevedea, a bănui. – Între1- + vedea (după fr. entrevoir). Vezi definitia »
PLĂPOMEÁ, plăpomele, s. f. (Pop.) Plăpumioară. – Din plapomă + suf. -ea. Vezi definitia »
Capacitatea unui organism viu de a se schimba (structural , functional) in raport cu mediul. Vezi definitia »