ESOFÁG¹ s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage) Vezi definitia »

GIROVÁG s. m. călugăr rătăcitor, vagabond. (< fr. gyrovague, lat. gyrovagus) Vezi definitia »

horoiág s.n. (reg.) cuptor făcut rău. Vezi definitia »

NECROFÁG, -Ă adj. (despre animale, insecte, ciuperci parazite; și s.) care se hrănește cu corpurile organismelor moarte. (< fr. nécrophage) Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat). Vezi definitia »