Definita cuvantului ea
eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ea
maneá (manéle), s. f. – Melodie turcească. Tc. mane (Șeineanu, II, 246; Tiktin), cf. bg. mane. Vezi definitia »
vântreá / vintreá (înv.) s. f., g.-d. art. vântrélei / vintrélei; pl. vântréle / vintréle, art. vântrélele / vintrélele Vezi definitia »
Proprietatea unor efecte ale unei interventii (program sau proiect) de a se mentine intr-o perioada medie sau lunga de timp Vezi definitia »
eliminarea Ca prin urina Vezi definitia »
PELTEÁ, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) belteá s. f.] – Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés. Vezi definitia »