Definita cuvantului efendi
eféndi s. m. – Domn (titlu turcesc dat demnitarilor civili). – Var. (înv.) afendi. Mr. afende. Tc. efendi (Șeineanu, III, 51; Ronzevalle 35), și acesta din ngr. ἀφέντης ‹ gr. αὐθέντης. Mr., direct din ngr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu efendi
odădí, pers. 3 sg. olădéște, vb. IV (reg.) (despre iarbă, ramuri) a crește din nou. Vezi definitia »
HÍNDI s. n. Unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India. – Cuv. fr. Vezi definitia »
ÎNGHIOLDÍ vb. IV. v. înghionti. Vezi definitia »
ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi. Vezi definitia »
SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni. Vezi definitia »