DERÚTĂ s.f. Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. déroute]. Vezi definitia »

CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. ◊ Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credință = într-adevăr. ◊ Expr. A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranță, nădejde. 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult. – Lat. *credentia. Vezi definitia »

PAROTÍDĂ, parotide, adj.f. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. Vezi definitia »

TORNÁDĂ¹ s. f. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. (< fr. tornade, sp. tornado) Vezi definitia »

ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s. f. (Pop.) Constipație. – Încuia + suf. -tură. Vezi definitia »