Definita cuvantului egumen
egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu egumen
CIMÉN s. n. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rășina coniferelor și din petrol, folosit în parfumerie și ca solvent pentru lacuri. (< fr. cumène) Vezi definitia »
YATRÉN s.n. (Med.) Compus de iodo-oxichinolină și acid sulfonic cu rol biostimulator. (sil. -tren) Vezi definitia »
UROBILINOGÉN, urobilinogene, s. n. Compus organic format în intestin prin reducerea bilirubinei, reabsorbit apoi numai în parte prin peretele intestinal și redat ficatului. – Din fr. urobilinogène. Vezi definitia »
ZIMOGÉN, zimogene, s. n. (Biol.) Formă inactivă a unei enzime. – Din fr. zymogène. Vezi definitia »
COMATOGÉN, -Ă, comatogeni, -e, adj. (Med.) Care produce comă1. Factor comatogen. – Din fr. comatogène. Vezi definitia »