Definita cuvantului emiclic
emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu emiclic
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico]. Vezi definitia »
MEFISTOFÉLIC, -Ă adj. (și adv.) diabolic; sarcastic, perfid. (< fr. méphistophélique) Vezi definitia »
ISOÉDRIC, -Ă adj. v. izoedric. Vezi definitia »
v'ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v'ârstnici; f. v'ârstnică, pl. v'ârstnice Vezi definitia »
ÉTIC, -Ă adj. De etică; moral. [Cf. fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos – moral]. Vezi definitia »