Definita cuvantului epocă
épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră. – Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. – Der. epocal, adj. (memorabil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie1; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie1 + suf. -uță. Vezi definitia »
XERÓZĂ s.f. (Med.) Uscare a pielii datorită unei secreții sebacee insuficiente; asteatoză. [< fr. xérose, cf. gr. xerosis]. Vezi definitia »
RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas. Vezi definitia »
alegrétă s.f. (înv.) bucurie vie și zgomotoasă Vezi definitia »
INCONTINÉNȚĂ s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia]. Vezi definitia »