EVOLÚTĂ s. f. 1. (mat.) curbă loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (bot.) organ răsucit spre partea dorsală. (< engl. evolute, germ. Evolute) Vezi definitia »

barză, berze s. f. femeie înaltă și slabă. Vezi definitia »

HIPSOGRÁMĂ s. f. 1. grafic înregistrat la hipsograf. 2. diagramă sub formă de coloane care indică repartiția înălțimilor unor suprafețe dintr-un teritoriu. (< fr. hypsogramme) Vezi definitia »

léurdă s.f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Der. leurdeasă, s.f. (pădure); leurdar, s.m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda. Vezi definitia »

AUTOSCÁRĂ s. f. autovehicul cu un schelet în formă de turn cu scară. (< auto² + scară) Vezi definitia »