Definita cuvantului epoletă
epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu epoletă
AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. – Din aero- + [tele]gramă. Vezi definitia »
ZBUCIUMEÁLĂ s. f. (Rar) Zbucium, agitație, forfotă. – Din zbucium + suf. -eală. Vezi definitia »
BARBÉTĂ1 s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta]. Vezi definitia »
SULTANÍNĂ s. f. soi de viță de vie cultivată pentru stafide. (< fr. sultanine, germ. Sultanine) Vezi definitia »
véveriță (-țe), s. f. – Mic mamifer rozător care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). – Mr. virviriță, megl. ververiță. Sl. vĕverica (Cihac, II, 454; Conev 56), cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov. vèverica, rus. veverica, ngr. βερβερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18). Vezi definitia »