Definita cuvantului eres
erés (erésuri), s. n. – Erezie, greșeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s. f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s. f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu eres
AVERROES v. Ibn-Roșd. Vezi definitia »
CÓRTES s. n. 1. (În evul mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. – Cuv. sp. Vezi definitia »
xéres
(soi de vin)
(sp.)
[x pron. h]
s. n. Vezi definitia »
BENEŠ [béneș], Edvard (1884-1948), om politic cehoslovac. Unul dintre creatorii Micii Înțelegeri. Ministru de externe (1918-1935), prim-min. (1921-1922), apoi președinte al Rep. Cehoslovace (1935-1938; 1940-1945, în emigrație; 1945-1948). A reprezentat țara sa la Conferința de Pace de la Paris (1918). Împreună cu N. Titulescu a căutat să avertizeze și să obțină sprijinul democrațiilor occidentale împotriva politicii revizioniste promovate de țările fasciste. Alături de Tomáš Masaryk, fondator al Cehoslovaciei moderne. Memorii. M. de onoare al Acad. Române (1934). Vezi definitia »
BARRÈS [barés], Maurice (1862-1923), romancier, eseist și om politic francez. Scrieri cu implicații naționaliste, dominate de cultul eului, al morților și al pămîntului (trilogiile „Cultul eului” și „Romanul energiei naționale”). Proză eseistică („Despre sînge, voluptate și moarte”). Vezi definitia »