Definita cuvantului erete
eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu erete
poeticaménte adv. (înv.) în manieră poetică; poeticește. Vezi definitia »
OPORTUNITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este oportun. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. Vezi definitia »
PREPUBERTÁTE s. f. perioadă care precedă pubertatea. (< fr. prépuberté) Vezi definitia »
DISPROPORȚIONALITÁTE s. f. însușirea de a fi disproporțional. (< germ. Disproportionalität) Vezi definitia »
SUBUNITÁTE, subunități, s. f. Subîmpărțire a unei unități militare, economice, administrative etc. – Sub1- + unitate. Vezi definitia »