Definita cuvantului fă
fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fă
geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61. Vezi definitia »
PSIHÓZĂ s.f. Tulburare a activității psihice, stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă creată de cauze exterioare. [< fr. psychose]. Vezi definitia »
MICROSÓNDĂ s. f. (tehn.) sondă care permite dozarea elementelor prezente într-un volum de materie extrem de redus. (< fr. microsonde) Vezi definitia »
NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Sg. refăcut după pl. nunți (< lat. nuptiae). Vezi definitia »
DIAMORFÍNĂ s. f. derivat semisintetic al morfinei, un analgezic puternic. (< engl. diamorphine) Vezi definitia »