HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie. Vezi definitia »

CLINOLOGÍE s. f. studiul involuției organismelor animale. (< fr. clinologie) Vezi definitia »

EFEBÍE s.f. Colegiu al tinerilor efebi din vechea Atenă, unde aceștia primeau o educație civilă și militară. [Gen. -iei. / < fr. éphébie, gr. ephebia]. Vezi definitia »

DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere]. Vezi definitia »

ACROMÍE s. f. Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariției pigmentului colorant. – Din fr. achromie. Vezi definitia »