POLAROÍD I. s. m. placă polarizoare utilizată pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. II. s.n. procedeu fotografic care permite obținerea automată a fotografiei, imediat după expunere. ◊ aparat fotografic pe baza acestui procedeu. (< fr. polaroïde) Vezi definitia »

BIACÍD, biacizi, adj. m. (În expr.) Acid biacid = acid bibazic. [Pr.: bi-a-] – Din bi- + acide. Vezi definitia »

LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conștient de realitate, care înțelege și exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăților mintale, conștient; rațional; treaz. – Din fr. lucide. Vezi definitia »

TIROÍD, -Ă, tiroide, adj. Tiroidian. ◊ Glandă tiroidă (și substantivat, f.) = glandă cu secreție internă, situată în partea anterioară a gâtului, în fața traheii, ai cărei hormoni influențează creșterea, metabolismul etc. – Din fr. thyroide. Vezi definitia »

HAPLOÍD, -Ă adj. (despre celule, organisme) cu un singur set de cromozomi. (< fr. haploïde) Vezi definitia »