PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. Plâns¹. 2. (Înv. și reg.) Cerere, jalbă. 3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. – Plâns¹ + suf. -oare. Vezi definitia »

puritoáre s.f. (reg.) stăvilar, zăgaz. Vezi definitia »

DEZOXIDÁRE s.f. Acțiunea de a dezoxida și rezultatul ei. [< dezoxida]. Vezi definitia »

ÎNCARCERÁRE s.f. Acțiunea de a încarcera și rezultatul ei; încarcerație. [< încarcera]. Vezi definitia »

AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. ♦ Situație (în spațiu). Așezarea geografică a unei țări. 2. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva; locuință, casă. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. ♦ (Rar) Construcție. 3. Orânduire (socială). Vezi definitia »