Definita cuvantului fag
fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fag
CHITONÁG1 subst. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac. Vezi definitia »
FITOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu materii vegetale. [< fr. phytophage, cf. gr. phyton – plantă, phagein – a mânca]. Vezi definitia »
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, gust de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag. Vezi definitia »
pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega. Vezi definitia »
DUȘLÁG, dușlaguri, s. n. (Reg.) Unealtă cu ajutorul căreia se găuresc tablele subțiri, cercurile de fier ale buților etc. pentru a fi nituite; priboi. – Germ. Durchschlag. Vezi definitia »