ELECTROSTÁTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc electricitatea statică. [Gen. -cii. / < fr. électrostatique]. Vezi definitia »

paceaúră (-re), s. f. – 1. Zdreanță, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura. Vezi definitia »

CATAZÓNĂ s.f. Zona cea mai adâncă (peste 12 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [< fr. catazone]. Vezi definitia »

BĂNCILĂ, Ion (1901-2001, n. Scorțaru nou, jud. Brăila), geolog român. M. coresp. al Acad. (1990), prof. univ. la București. Contribuții în studiul stratigrafiei și tectonicii României („Geologia Carpaților Orientali”). A proiectat lucrărilor geologice pentru barajele Bicaz, Firiza-Baia Mare, Argeș, Porțile de Fier I. Acad. (1991). Vezi definitia »

MONOREFRINGÉNȚĂ s. f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidentă. – Din fr. monoréfringence. Vezi definitia »