TEÚGĂ s. f. (mar.) punte deasupra punții principale, la proră, care se întinde dintr-un bord în altul și în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. (< fr. teugue) Vezi definitia »

HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose. Vezi definitia »

gonoplásmă s.f. Zonă internă a citoplasmei oogonului. (< fr. gonoplasme) Vezi definitia »

-GENÉZĂ² elem. geno-. Vezi definitia »

ÎMBIÁLĂ, îmbieli, s. f. (Rar) Îmbiere. [Pr.: -bi-a-] – Din îmbia + suf. -eală. Vezi definitia »