Definita cuvantului falangă
falángă (fălắngi), s. f. – 1. Sul de lemn în care legau condamnații care erau bătuți la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime și elevilor la școală, desființată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – Var. (înv.) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. Ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, s. f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, și al lui parîngă. – Der. falanster, s. n., din fr. phalanstère; falansterian, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falangă
seceráriță s.f. sg. (înv.) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe; cosițel. Vezi definitia »
CONCUPISCÉNȚĂ s.f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; senzualitate. [Cf. lat. concupiscentia, fr. concupiscence, it. concupiscenza]. Vezi definitia »
MEZOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește pe soluri cu umiditate moderată. (< fr. mésophyte) Vezi definitia »
GELÓZĂ s. f. (Biol.) Agar-agar. – Din fr. gélose. Vezi definitia »
SUPERNÁVĂ s. f. navă de tonaj foarte mare. (după fr. super-navire) Vezi definitia »