Definita cuvantului fară
fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fară
PÍNȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec. Vezi definitia »
BĂUTURĂ ALCOOLICĂ adio, mamă!, adormire, agheasmă, albitură, basamac, bibliotecă, calciu, calmant, ciorbă, dezinfectant, doctorie, genocid, glicerină, insecticid, întăritor, lichid, macheală, matrafox, pileală, pimos, pișvaser, pivo, poșircă, prescură, specială, stropeală, șampanie penală, șnaps, șoricioaică, șterge-mă din cartea de mobil, tărie, te-am zărit printre morminte, trăscău, trotil, țuischi, udătură, udeală, ulei, verde, visichi, zăhărel. Vezi definitia »
NEBULOÁSĂ s.f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme de dimensiuni instabile; aglomerare de stele formând o lumină difuză pe bolta cerească. [Pron. -loa-. / < fr. nébuleuse, cf. lat. nebula – negură]. Vezi definitia »
țúhă, țúhe, s.f. (reg.) 1. vârf stâncos, ascuțit. 2. pădure sub vârfuri stâncoase; desiș, hățiș. Vezi definitia »
ADIABÁTĂ s.f. (Fiz.) Curbă care indică într-un grafic transformarea adiabatică suferită de un fluid. [Pron. -di-a-. / < germ. Adiabate]. Vezi definitia »