șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar). Vezi definitia »

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă. Vezi definitia »

pávăză (-véze), s. f. – 1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s. m. (soldat înarmat cu scut). Vezi definitia »

EFELÍDĂ s.f. (Med.) Nume dat unor mici pete rotunde ale pielii, datorate unei pigmentări anormale; (pop.) pistrui. [< fr. éphélide. cf. gr. ephelis]. Vezi definitia »

HESPERÍDĂ s. f. fruct cărnos asemănător cu baca (la portocal, lămâi etc.). (< fr. hespéride) Vezi definitia »