CHEIRONOMÍE s. f. gen de dirijat coral prin mișcările mâinilor și degetelor, în muzica bisericească. (< germ. Cheironomie) Vezi definitia »

MILITĂRÍE s. f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesiune de militar; armată, ostășie, cătănie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva). A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. – Militar + suf. -ie. Vezi definitia »

DISURÍE s.f. (Med.) Greutate la urinare. [Gen. -iei. / < fr. dysurie, cf. gr. dys – dificil, ouron – urină]. Vezi definitia »

AMPELOGRAFÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul genurilor, al speciilor și al soiurilor de viță de vie. – Din fr. ampélographie. Vezi definitia »

MILÍȚIE s.f. 1. Corp de armată nepermanent înființat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război. ♦ (În trecut) Armată neregulată de rezervă, compusă din orășeni și țărani, cuprinzând și unele corpuri de armată speciale. 2. (În fostele țări socialiste din Europa) Instituție care avea drept scop menținerea ordinii și a securității publice. [Gen. -iei. / < rus. milițiia, cf. lat. militia, fr. milice]. Vezi definitia »