Definita cuvantului fiară
fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fiară
aeriseală, aeriseli s.f. (deț.) pauză de fumat Vezi definitia »
ELITROPTÓZĂ s. f. colpoptoză. (< fr. élytroptose) Vezi definitia »
scârciumitúră, scârciumitúri, s.f. (reg.) zbatere, zvârcolire (de durere). Vezi definitia »
LACTÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, extrasă din lapte. [< fr. lactose]. Vezi definitia »
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola. Vezi definitia »