Definita cuvantului fior
fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fior
FLOCULATÓR s. n. bazin circular pentru epurarea apelor prin floculație. (< fr. floculateur) Vezi definitia »
MONOMOTÓR adj., s. n. (avion) cu un singur motor. (< fr. monomoteur) Vezi definitia »
SEDIMENTATÓR s.n. Sedimentator de praf = aparat pentru luarea probelor de praf. [< sedimenta + -tor]. Vezi definitia »
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. II. s. n. ~ plantar = aparat ortopedic dintr-o lamă pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. (< susține + -/ă/tor) Vezi definitia »
ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator. Vezi definitia »