Definita cuvantului limbariță
LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu limbariță
nătăválă s.f. (reg.) matahală, namilă. Vezi definitia »
ȚÂRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țârică. Vezi definitia »
LINOGRAVÚRĂ, linogravuri, s. f. Tehnică a gravurii în care imaginea este obținută prin imprimarea unei plăci de linoleum; (concr.) imagine obținută prin acest procedeu. – Din fr. linogravure. Vezi definitia »
FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine) Vezi definitia »
RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni. Vezi definitia »