ACETILÚRĂ s. f. derivat al acetilenei cu un metal. (< fr. acétylure) Vezi definitia »

pálmă (pálme), s. f. – 1. Partea interioară a mîinii de la încheietura cu antebrațul pînă la vîrful degetelor. – 2. Lovitură dată cu palma. – 3. Măsură înv. de lungime, valorînd 0,2458 în Munt. și 0,27875 în Mold. sau 1/8 dintr-un stînjen. – Mr., megl. palmă, istr. pǫme. Lat. palma (Pușcariu 1249; Candrea-Dens., 1312; REW 6171), cf. alb. pëlamë, it., cat., sp., port. palama, prov. pauma, fr. paume. Este dubletul lui palmă, s. f. (ram de palmier), din fr. palme, înv. și în forma palm. – Der. palmac, s. n. (Mold., 1/8 dintr-o palmă), probabil din ngr. παλμάϰι, it. palmo (Hesseling 37) sau din tc. parmak „deget” (Tiktin), cf. cuman. barmac „deget” (cf. Pușcariu, Dim., 118), încrucișat cu palmă; pălmaș, s. m. (muncitor care dispune doar de brațele sale, ziler); pălmui, vb. (a da palme); pălmuială, s. f. (lovitură cu palma). – Der. neol. (din fr.) palmat, adj.; palmier, s. m.; palmiped, s. m. – Din rom. provine țig. palma (Wlislocki 107). Vezi definitia »

jivínă (jivíne), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74). Vezi definitia »

STEREOSTÁTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stéréostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care stă în echilibru]. Vezi definitia »

CULTÚRĂ, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ◊ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producții mari și constante; știința, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele. ◊ Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obținerii de alimente, furaje sau materii prime. Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Creștere, prăsire a unor animale. Cultura viermilor de mătase. 3. Creștere, în laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obținută pe această cale. 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea științifică, procesul de formare a specialiștilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educație fizică. – Din fr. culture, lat. cultura. Vezi definitia »