Definita cuvantului accent
ACCÉNT s. n. 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ◊ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu accent
ECARTAMÉNT, ecartamente, s. n. Distanța dintre urmele lăsate pe teren de roțile aceleiași osii ale unui vehicul; distanța dintre fețele interioare ale celor două șine de cale ferată. – Din fr. écartement. Vezi definitia »
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens]. Vezi definitia »
DEPRESÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) prin care se împiedică flotația unui minereu. [< engl. depressant]. Vezi definitia »
MEFIÉNT, -Ă, mefienți, -te, adj. (Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. méfiant. Vezi definitia »
RECONSTITUÁNT, -Ă adj., s. n. (med.) tonic; reconfortant. (< fr. reconstituant) Vezi definitia »