IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare]. Vezi definitia »

HELIOTIPÍE s. f. reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. (< fr. héliotypie) Vezi definitia »

-FILÍE¹ elem. v. filo¹-. Vezi definitia »

BIOLOGÍE s. f. Știință care studiază manifestările vieții din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ♦ Știința organismelor vii, animale și vegetale. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologie. Vezi definitia »

-GONÍE elem. gono-. Vezi definitia »