pologít, pologítă, adj. (reg.) 1. (despre iarbă, holde, tulpini de plante etc.) doborât, culcat la pământ (de ploaie, vânt); (despre plante, maluri; în forma: pologat) cu înclinație mică. 2. (în forma: pologat) plin, încărcat, îmbelșugat. Vezi definitia »

pândărít s.n. (reg.) 1. ocupație a pândarului, muncă depusă de pândar. 2. plată, retribuție cuvenită pândarului; jitărit, meregie. Vezi definitia »

RAMOLÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrâneții). [< ramoli]. Vezi definitia »

AMONÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă cu cochilia în spirală, compartimentată. [Pl. -iți. / < fr. ammonite, cf. Ammon – zeu egiptean]. Vezi definitia »

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus) Vezi definitia »