poiátă (poiéți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata. Vezi definitia »

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne Vezi definitia »

INADVERTÉNȚĂ s. f. greșeală din neatenție. (< fr. inadvertance, lat. inadvertentia) Vezi definitia »

ACÚZĂ, acuze, s. f. (Livr.) Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). Vezi definitia »

LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne]. Vezi definitia »