îndreptá (îndrept, îndreptát), vb. – 1. A face drept ceea ce era îndoit sau strîmb. – 2. A rectifica, a corija. – 3. A reface, a aranja, a restabili. – 4. A călăuzi, a îndruma, a indica direcția. – 5. (Mold.) A arăta, a semnala. – 6. (Refl.) A se justifica. – 7. (Refl.) A îmbunătăți, a ameliora. – Var. (înv.) drepta, înderepta, îndirepta. Mr. ndreptu, ndreptare, megl. andrept, andriptari. De la drept, înv. derept, cu pref. factitiv în-, ca drum › îndruma, semn › însemna, etc. Der. directă de la un lat. *directāre sau *derectāre (Candrea-Dens., 515; DAR; Candrea), sau din lat. *indirectāre, cf. alb. ndërtoń (Philippide, II, 645), este posibilă, fără să pară probabilă. Directiāre apare la Virgilio Marón, cf. *addirectiāre › fr. adresser. Sensul 7 apare și în calabr. ndirizzari „a se ameliora (timpul)”. Există tendința de a conjuga eu îndreptez. – Der. îndreptător, adj. (care îndreaptă; călăuzitor); îndreptătură, s. f. (înv., corectare; îmbunătățire). Vezi definitia »

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare) Vezi definitia »

IRITÁ vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară. (< fr. /s'/irriter, lat. irritare) Vezi definitia »

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter. Vezi definitia »

DEZINCRUSTÁ, dezincrustéz, vb. I. Tranz. A curăța de depunerile de piatră o căldare de aburi, o instalație termică etc. – Din fr. désincruster. Vezi definitia »