GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care formează obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate; progresie geometrică = progresie matematică în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant, numit rația progresiei. 2. (Fig.) În forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale epocilor orânduirilor primitive și începutului artei grecești. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. géométrique, lat. geometricus]. Vezi definitia »

PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélepipédique (după paralelipiped). Vezi definitia »

ORTORÓMBIC, -Ă adj. (despre o prismă dreaptă) care are ca bază un romb. (< fr. orthorhombique) Vezi definitia »

TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. Vezi definitia »

CLOROMÉTRIC, -Ă adj. (Chim.) Referitor la clorometrie. [< fr. chlorométrique]. Vezi definitia »