ETIMOLOGÍSM s. n. tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche. (< fr. étymologisme) Vezi definitia »

PARTICULARÍSM¹ s. n. Concepție ideologică și politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părți dintr-un stat. – Din fr. particularisme. Vezi definitia »

ESCAPÍSM s.n. (Liv.) Tendință de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale, de a căuta refugiu în atemporabilitate. [< engl. escapisme, germ. Eskapismus, cf. engl. escape – a evada]. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr. néo-criticisme]. Vezi definitia »

ANTICLERICALÍSM s. n. Atitudine contra clerului. – Fr. anticléricalisme. Vezi definitia »