CETÍT², -Ă adj. v. citit². Vezi definitia »

zețuít s. n., pl. zețuíturi Vezi definitia »

COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieșit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor nationalități și limbi). Oraș cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1) rus. kosmopolit. Vezi definitia »

pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncăit. 2. care merge, se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »

TRISUBSTITUÍT, -Ă adj. (chim.; despre derivați) obținut prin substituirea a trei atomi din moleculă. (< fr. trisubstitué) Vezi definitia »