DISOCIÁȚIE, disociații, s. f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio. Vezi definitia »

DIAFOTÍE s. f. apariție a unei imagini parazite pe ecranul televizorului. (< fr. diaphotie) Vezi definitia »

DECONGELÁȚIE s. f. decongelare. (< fr. décongélation) Vezi definitia »

ERGOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie. Vezi definitia »

TIPOLOGÍE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie. Vezi definitia »