bólfă (bólfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »

șúrlă, șúrle, s.f. (reg.) nisip sau sfărâmătură de tencuială cu care se freacă unele obiecte metalice, pentru a le curăța. Vezi definitia »

LIGATÚRĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură]. Vezi definitia »

PASIÉNȚĂ s. f. (pl.) combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians) Vezi definitia »

ÓPERĂ² s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic și cântată de soliști, de cor și de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra]. Vezi definitia »