OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence) Vezi definitia »

GNOMÓNICĂ s.f. Tehnica de a construi cadrane solare. [Gen. -cii. / cf. fr. gnomonique]. Vezi definitia »

PERIȘOÁRĂ, perișoare, s. f. Preparat de formă sferică din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte adaosuri), folosit în alimentație, de obicei fiert. – Pară² + suf. -ișoară. Vezi definitia »

CUPULIFÉRĂ, cupulifere, s. f. (La pl.) Familie de plante al căror fruct are cupulă; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cupulifères. Vezi definitia »

a fi lăsat la vatră expr. (mil.) a se elibera din armată; a trece în rezervă. Vezi definitia »