TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara. Vezi definitia »

lalanghítă (-te), s. f. – Un fel de uscățele. Ngr. λαλαγγίτα, din tc. lalagit (Șeineanu, II, 233; Lokotsch 1301; DAR). În Mold. Vezi definitia »

zonă Vezi definitia »

încinsătúră s.f. (înv.) legătură (cu cingătoarea). Vezi definitia »

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură. Vezi definitia »